Dacă mâine ar fi ultima dată
Când spre Cerul Drag te vei uita;
Cui i-ai spune un cuvânt sub soare
Ce obraz iubit ai săruta?

Dacă mâine ar fi ultima dată
S-auzi ciripitul păsărilor drag;
Cui ai da a ta îmbrățișare
Răscolind, al mării tale, larg?

Dacă mâine ar fi ultima dată
Când mai vezi cocorii, cum se duc;
Cui ai povesti, despre viața-ți
Ce puteai să faci și n-ai făcut?

Dacă mâine ai auzi, deodată
Că Răpirea a fost; și n-ai fost luat;
Cui i-ai spune a ta durere adâncă
C-ai fost amăgit de al tău păcat?

Cui ai povesti c-ai fost acolo
Predicând, cântând, neîncetat;
Însă Dragostea ce-i Aur fără moarte
Cui ai dat, și cui ai arătat?

De aceea dacă mâine ceasul
Ne va bate-n geam tânguitor;
Să fim pregătiți, s-avem bagajul
Vremilor de Rai nemuritor!

Să nu adunăm în lăzi umbrite
Bogății ce ruginesc și pier;
Ci să strângem Aurul Credinței
Ce deschide Poarta către Cer!


Biruințele lui David